Cum se racolau agentii de paza

Continuare a povestii de ieri. Si ca sa intelegi cat mai bine articolul si cum am scapat de  “racolare” trebuie sa iti spun inca de la inceput ca am o problema cu auzul. Mai exact din cauza unei infectii la ambele urechi acum multi ani se pare ca la un moment dat voi ramane surd definitiv, sau asta era verdictul dat de doctori ultima data cand am verificat. Urechea dreapta deja functioneaza la 10 la suta din capacitate, asa ca mi-am dezvoltat capacitatea de a citi pe buze la un nivel destul de avansat.

Si cum ziceam procurorul asta vine si sta de vorba cu astia, banuiesc ca asta era tipul ca avea acte si era insotit de 2 politisti, si stateau de vorba cu seful de obiectiv si cu cei de la interventie. La faza asta eu eram la vreo 10-15 metri de ei si ma uitat ce fac astia, sau mai sincer spus “citeam” ce spun ei. SI daca ma tot uitam fix la ei, la un moment dat se ocupa tipul cu acte, procurorul banuiesc, din ce spunea si incepe sa ii descoasa pe astia de mine. Era interesat de unde sunt, cati ani am, de ce sunt amplasat in postul ala si nu sunt prin alte parti mai bune, ca par destul de “fioros”, si par genul care sare la bataie.

Parea mai mult o discutie amicala, discutie care s-a prelungit prin adaugarea de informatii date de catre colegii mei care ma stiau. Si la un moment dat le zice asta ceva in genul, ia vedeti ma aflati daca stie sa dea cu pumnu, daca a mai lucrat pe undeva si pe unde, ca ma ocup eu sa vad daca are antecedente sau alte probleme. Si mai discuta ei ceva vreme despre ale lor, ii felicita pe astia ca au prin hotii si pleaca.

Dupa faza asta am fost abordat mai mereu de cate un coleg din astia, colegi cu care nu vorbeam mai mult de cateva cuvinte si asta cand era absolut necesar, ca nu eram chiar cei mai buni prieteni. Si incep astia sa ma testeze, ba sa se faca ca ma lovesc sa vada daca stiu sa ma apar, ba sa ma intrebe daca am fost implicat prin scandaluri, ba sa stie daca am facut sport, si alte chestii de genul asta.

Stiind deja ca era “procuroru” interesat de mine, dar nebanuind la momentul ala cum si de ce avea ala nevoie sa stie, le ofer toate informatiile cerute. Si  facusem cu niste ani in urma tae-kwan-do si atletist, nu in acelasi timp, fusesem si eu implicat in cateva batai, stiam cat de cat sa ma apar, mai lucrasem pe interventie undeva, asa ca le-am spus tot ce voiau sa stie, fara sa ma ascund.

Si mai trec asa vreo cateva zile si ne pomenim intr-o zi, asa din senin cu procurorul venit prin mall. Fara sa caute ceva naume, mai mult sa se plimbe din ceea ce le-a spus astora. Si cum stateam linistit la locul meu si ii vad pe astia ca se strang sa vorbeasca cu asta, inccep si eu sa ma “infiltrez” in discutie, adica sa ma interesez ce vorbesc astia, sa citesc pe buze discutia dintre personaje.

Si dupa ce dau baietii raportul, ii asigura asta ca m-a verificat si el si nu ies in evidenta, si le sugereaza ca ar fi bine sa ies si eu prin parcare, sa ma bage la inaintare si sa apar pe camera de filmat. Ii intreaba unde se vede camera cel mai bine si unde stiu ei ca pot sa fiu vazut cand iau “partea leului” de la tipii care parcheaza prin locurile pentru handicapati. Bineinteles ca trebuia sa fiu vazut pe camera.

Acum daca stiam deja ce ma asteapta si ca voiau sa ma “aiba pe camera” bineinteles ca am facut pe prostu, adica m-am facut ca nu stiu sa cer bani, ca nu pot baga masini la handicap, am gasit scuze ca sunt managerii pe acolo, ca sefii sunt rai, si tot asa. Ba ca sunt nou si se uita astia pe mine, chestie care era adevarata bineinteles, dar ei se uitau ca aveau alte interese. Si au fost dezamagiti tare de mine atat seful de obiectiv cat si baietii de la interventie, adica eu nu sunt capabil sa iau niste banuti spaga, nu stiu si eu sa fac bani, ei au avut incredere in mine si eu ii fac de rusine.

Si mai trece o mica perioada de timp si vine procuroru sa vada ce au reusit sa faca astia, m-au prins sau nu pe camera. Moment in care sefii au trebuit sa il anunte ca nu ma descurc domnule, sunt prost, nu stiu sa cer spaga si chiar daca au incercat ei sa ma “ajute” nu am reusit sa fac nimic prea scandalos. Mai bine spus nimic care sa ma incrimineze intr-atat incat sa fiu folositor. Se uita asta la mine si le cere sa ma trimita in parcare in locurile unde se intamplau scandaluri, si daca e vreo problema sa ma lase sa intervin  eu, ca el are nevoie de mine, are nevoie urgenta de “baieti noi”.

Si daca nu a fost ceva urgent unde era nevoie sa intervin au trimis ai mei un coleg sa se certe cu mine, sa ma faca sa dau in el, sa ma enerveze ca sa sar la bataie. Doar ca, asa cum am mai spus, stiam deja ce se doreste de la mine si nu am facut nimic dubios, nu le-am dat prilej sa ma agate cu nimic. Acum daca au vazut ca nu se poate face nimic au incercat astia mai marii sa ma ia la misto, sa ma faca de ras de fata cu ceilalti, ce ba tu nu stii sa dai cu pumnu, nu stii sa ceri bani prin parcare, pai si noi ne gandeam sa iti dam un post la interventie ca se elibereaza ceva si tu ne faci de ras. Doar ca stiam ce se doreste si am facut pe prostu, am obseervat eu ca ma ajuta chestia asta mai mereu cand e nevoie.

Si am avut un noroc chior sa aflu cum si de ce ma vroia pe mine procurorul, iesea la pensie si avea omul de strans ceva banuti pana atunci, de agatat niste baieti pe care sa ii mai apere el, chiar si dupa ce iesea la pensie, ca ramanea cu relatii in sistem oricum, si era usor pentru el sa ne apere. Bineinteles ca si noi trebuia sa cotizam la dansul, lunar o suma modica de bani, suma pe care oricum o faceam noi.

Pe deasupra trebuia sa ii oferim informatii despre aia care lucrau prin mall, despre persoane care vizitau mall-ul, ca aducea el poze si le spunea unde sa ii gaseasca pe respectivii, iar baietii doar stateau si urmareau si dateau rapoarte, la urma urmei decat sa ajungi la inchisoare era mai usor asa.

 

 

 

Lasa un comentariu aici