Cum te antrenezi sa ajungi surd

Cum am mai spus in alt articol, am avut o infectie la urechi cand eram mic, am facut niste analize, sa constatat ceva nasol si faptul ca nu exista leac, la momentul respectiv, nu aveau ce sa fac. Vorbind de acum 20 de ani, fiindca intre timp a mai evoluat destul de mult medicina in Romania, si pe deasupra eu personal am acces si la consultatii medicale din strainatate. Asa ca cica ar exista cateva sanse, desi inca nu am reusit sa fac analize mai amanuntite pentru a fi sigur ce se va intampla.

Oricum ideea este asa, am fost la doctori, analize, rezultatul care ar cam fi trebuit sa ma sperie,doar ca eram copil si nu aveam eu idee cam ce inseamna asta si parintii care au incercat sa ma ajute. Imi aduc aminte ca dupa ce mi-au explicat ce se va intampla, eram mai mult curios despre urmari, cum o sa ma descurc, cum o sa inteleg ce vorbeste lumea cu mine, si maica-mea mi-a spus ca am o verisoara la Bucuresti care s-a nascut surda, si care desi are deficiente de vorbire a invatat sa citeasca pe buze. Si ca as putea sa invat si eu, sa stau linistit.

Copil fiind am inceput sa pun intrebari despre cum se invata chestia asta, cum sa citesc pe buze, eram inca la varsta la care habar aveam sa citesc prea bine la scoala, dar sa invat sa citesc pe buze. Si mi-a promis maica-mea ca o sa mergem la Bucuresti sa ma invete var-mea chestia asta, ca ea era aia care stie, doar ca au trecut anii si nu am mai ajuns la Bucuresti.

Si totusi fiind un copil curios am inceput singurel sa ma “antrenez” in oglinda, sa ma uit la buzele celorlalti cand vorbesc si usor usor am inceput sa dezvolt si eu abilitatea asta. Si au trecut anii, si desi inca nu sunt surd de tot am ajuns destul de fluent in cititul pe buze, ba chiar acum 2 ani un doctor mi-a spus ca exista o anumita interventie medicala care mi-ar putea reda auzul, doar ca e nevoie de niste analize destul de scumpe si care nu se fac decat cu ceva programare la ceva specialist pe tara.

Problema este ca imi place enorm sa citesc pe buze, imi placea inainte de pandemie sa ma duc uneori in parc sau intr-o cafenea si sa na infiltrez in discutiile celorlalti. Sa fiu atent la ceea ce vorbesc, la ceea ce au de impartit. Si nu o faceam din curiozitatea sa stiu ce vorbesc aia, ca erau simple persoane pe care nu le cunosc si pe care nu le-am vazut poate niciodata in viata mea, sau chiar daca le-am vazut intamplator prin oras, nu aveam nimic de impartit cu ele. Le “citeam” conversatiile doar ca si parte a antrenamentului meu de invatare, de dezvoltare a acestei abilitati si nu din interes pentru ceea ce zic.

Am citit chestia asta despre un chinez acum sute de ani care a ales sa devina eunuc doar fiindca in felul acesta ar fi dus o viata mult mai buna, el provenea dintr-o familie saraca. Si la un moment dat a fost scolit, a scris ceva carti, a devenit cineva important, si l=a intrebat cineva de ce a ales sa devina eunuc, adica nu va putea niciodata sa aiba contact sexual cu femeile, nu va duce deloc o viata normala si chiar ii era pusa viata in pericol pentru ca eunucii mureau tineri. Iar asta a raspuns ceva genul, da dar gandeste-te cate lucruri am realizat renuntand sa fiu normal, si alegand sa sacrific ceva necesar mie, dar sa dobandesc anumite lucruri care nu sunt accesibile muritorilor de rand. Fiind eunuc regal avea acces atat la informatii interesante, mancaruri alese si tot felul de chestii interzise in acea perioada.

Dilema mea este urmatoarea, daca aflu ca am posibilitatea sa fac o operatie si sa imi fie readus auzul la starea normala, dar odata cu acest lucru pierd abilitatea de a citi pe buze, ce decizie ar trebui sa iau.

Lasa un comentariu aici