O tara de eroini suntem

Deci se intampla din cand in cand cate o tragedie, si bineinteles ca se cauta un vinovat. De multe ori s-a decis cum ca vinovat ar fi “X” de la partidul care nu ne place. Indiferent de tragedie si de urmarile sale, unii il sustin pe “X” iar altii il vor plecat/mort/in puscarie/etc. Si apoi se trezesc cate unii sa spuna ca le pare rau ca i-au votat, ca au avut incredere si ca vezi domne nu fac ceea ce le-au promis prin campaniile electorale, ca au pus oameni incompetenti in functii cheie.

Si apar aia care incep cu comunistii, cu copii comunistilor, cu ai securistilor si tot asa. Intr-un cuvant aia mai pesimistii, care au votat lasand impresia ca ei sunt optimistii tarii, aia care au votat schimbarea nelasand pe nimeni nepedepsit, dar care nu au facut defapt sa ofere pe gratis un vot care si asa nu valoreaza mai mult decat 2 kile de malai, unul de zahr, niste ulei si o galeata de plastic. Poate si o punga goala cu  inscriptia partidului care o sa ii fwta urmatorii 4 ani de zile.

Si toata lumea sare sa ofere impresii personale, sa ceara capete rupte, sa ofere idei bazate pe experienta pe care nu o au si tot asa. Uita ca si aia ajunsi la putere au ajuns acolo avand aceleasi impresii, ca vor schimba ceva, ca ei sunt aia “alesii”, aia specialii, dar defapt odata ajunsi acolo inteleg ca cei de la butoane conduc totul din umbra. Si nu ma refer la asociatii obscure care conduc tara din umbra, ci la ai nostrii aia care se tot perinda pe acolo, care schimba partidele in functie de ce e nevoie la casa lor,  aia care stiu “ce sa faca” de multi ani si care nu or sa paraseasca sala de dans decat cu picioarele inainte, si asta la batranete desigur, si locul le va fi luat tot de ai lor.

Ma amuza cat de copii sunt unii care isi inchipuie ca “o tara ca afara” este ceea ce e nevoie, niste legi ca afara, niste pedepse ca afara.  Si astia sunt aia care nu au fost poate niciodata afara, care nu au inteles ca afara nu e chiar asa cum li se spune lor, si ca afara este la fel ca la noi, ba chiar mai rau, din anumite puncte de vedere. Si aici vorbesc din proprie experienta.

Ii aud pe astia mai tinerii vorbind de revolutii, de impuscat aia pe ala si pe celalalt, de executat familia cu “X” politician, si de luat toata averea bogatilor, ca asa au impresia ca se schimba totul. Si cum ar face ei si cum ar rezolva toate problemele tarii cu forta, ca asa se face. Nu a auzit nimeni ca schimbarea vine cu noi, cu astia mai tinerii, vine ca valul.  Toti vor sa pedepseasca pe altii neintelegand ca asta e soarta lor, ca nu e mai nimic in neregula cu a schimba lucrurile treptat, tuturor li se pare ca peste noapte totul poate fi stralucitor si frumos, toti vor sa traiasca “in rai”, neintelegand ca in timp totul ca fi bine.

Problema e ca mai nimeni nu doreste sa munceasca, sa isi asume riscuri si responsabilitati, dar mai toti isi doresc sa fie aratati cu admirati, sa fie ei eroii unei natiuni, sa fie ei idolii altora. Si nu o sa se intample asta, fiindca odata cu banii facuti prin tari straine, odata cu banii cheltuiti sa intretii o falsa impresie despre tine, si totodata cu impresia asta falsa imbatranesc si nu reusesc sa faca mai nimic. Ajung exact ceea ce urasca mai  mult si se transforma in urmatoarea generatie de batrani fara speranta, care traiesc de pe o zi pe alta si se roaga sa le fie mai bine, daca nu lor macar copiilor lor, dar uita ca nu au facut nimic sa schimbe acest lucru, ci doar s-au plans mai toata viata, si s-au mintit pe ei insisi si pe cei din jur.

 

Lasa un comentariu aici